Fa un pas catre Dumnezeu si el va face restul catre tine

Mircea. It hardware. 24 de ani în buletin, 1 an şi o lună de când s-a întors. Acasă.


– Mircea, există la tine un “before and after”?
– Da. E vechea mea viaţă, pe care am consumat-o la turaţie mare şi noua mea viaţă.
Am început să fumez în clasa a patra. În clasa a cincea furam.
– Am început să fumez în clasa a patra. În clasa a cincea m-am lăsat pentru că nu puteam să am două vicii în acelaşi timp: în clasa a cincea furam. De plăcere. În clasa a şasea m-am reapucat de fumat.
Apoi a venit prima durere, într-o perioadă în care fumam, furam, minţeam şi pe toate le făceam: a murit mama mea. A fost un şoc mare care ne-a schimbat viaţa. Altă durere a fost când tatăl meu a fost disponibilizat, am avut probleme financiare, aşa că după ce am terminat liceul m-am şi angajat, la firma la care lucrez şi acum, ca să am banii mei. Am început să câştig şi să fiu mulţumit.
Visam să devin un mare DJ
– Unul dintre visele mele a fost să devin un mare DJ, să fac muzică electronică. Mă consideram un promotor a muzicii electronice. Mergeam în tot felul de cluburi – un stil de viaţă considerat normal în societatea de azi. Nu vroiam decât să mă distrez şi să-mi consum energia. Aşa că dansam. Cu alcoolul eram prieten încă din copilărie şi în liceu am început să vin acasă băut.
Prima relaţie – prima dezamăgire
– Am terminat liceul şi am început prima mea relaţie “serioasă”. O relaţie în care vroiam să implic sentimente. Am căzut şi în înşelarea caracteristică secolului care spune că “da, acum poţi să o faci, pentru că e din iubire, acum poţi liniştit să-ţi faci de cap”. Şi am ajuns nefericit. Nefericirea a venit din amărăciune: “tragica înşelare”, care pentru mine a fost un cuţit înfipt în inimă. Viaţa mea s-a oprit în loc. Relaţia s-a sfârşit şi am revenit la prietenii mei vechi, încercând să compensez lipsa de afecţiune cu tot mai multă distracţie aşa că am ajuns să trăiesc mult prin cluburi.
Exageram cu alcoolul, cu toate. Genocid de neuroni am făcut.
– Exageram cu alcoolul, cu toate, le împingeam la extremă. Pe finalul acestei perioade mergeam mai mult prin Timişoara pentru că acolo puteam să ne distrăm şi în timpul săptămânii. Dansam toată noaptea, beam toată noaptea şi apoi mergeam la lucru. Cum lucram? Multă cafea, mult Red Bull. Am avut o perioadă în care mă aşteptam să mă dea afară de la servici. Chiar nu ştiu cum m-a răbdat şeful. Cred că aştepta să mă schimb (zâmbeşte).
Am văzut oameni cu mintea praf, cu vieţile praf
– Plăcerea supremă erau drogurile. Totul a început cu marijuana, apoi cu drogurile gen extasy, care se pretau cu muzica de club. Am văzut oameni cu mintea praf, cu vieţile praf, am văzut oameni tineri ca şi mine care efectiv erau terminaţi. Şi eu am fost terminat. Uitam de la mână până la gură. Brain damaged eram. E un foarte uşor acces la droguri în ziua de azi. În timp însă, ajunsesem dependenţi, abuzam tot mai mult. Drogurile deveniseră principala noastră preocupare..
De Paşte eu eram drogat
– De Paşte eu eram drogat. Am zis că mergem la Înviere. Am mers, însă, la un prieten şi ne-am drogat. Ce să mai mergem la Înviere? Dar eu eram nefericit. Începusem să văd că în drogurile noastre nu ne mai distram ci ajunsesem să ne batem joc unii de altii. Nu mai era cu umor, era doar bătaie de joc şi lipsă de respect.
Doamne, uite, fac un pas spre tine!
– În vara lui 2007, printr-o prietenă de-a mea, am ajuns să cunosc nişte tineri, o parte baptişti, o parte penticostali. Mi-am făcut un prieten, Raul, un om care mi-a rămas la inimă, avea ceva special în el, o bucurie dincolo de logica mea, el spunea “viaţa mea e Iisus Hristos”.
În toamnă am ajuns să citesc niste profeţii ale Sfinţilor Părinţi despre vremurile de pe urmă în care am descoperit oglindită viaţa mea de atunci. Asta mi s-a părut extraordinar: să găsesc în nişte profeţii vechi de sute de ani, realitatea prezentului meu. Am devenit foarte curios să aflu care e adevărul.
Într-o seară vorbeam cu Raul pe messenger şi i-am spus: “simt că Dumnezeu vrea ceva de la mine” şi el a zis “ Dumnezeu vrea să-l primeşti în inima ta, Dumnezeu vrea să-l iubeşti”. Era frumos, dar eu nu asta simţeam. A mai spus ceva:” Dacă tu faci un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face mulţi paşi spre tine”
Atunci ceva s-a petrecut în mine, am prins curaj, brusc, distanţa dintre mine şi Dumnezeu pe care eu o consideram enormă, El era acolo sus, eu aici jos, s-a scurtat, a devenit preţ de o rugăciune.
Şi, cum stăteam eu aşa la calculator, m-am pus în genunchi pe covor şi m-am rugat: “Doamne, uite, fac un pas spre tine!”.
De Crăciun eram din nou drogat

– De Crăciun eram din nou drogat.Am continuat maratonul sărbătorilor cum se face, cu toate beţiile, chefuri peste chefuri, de până şi noi am ajuns de acord că trebuie să ne mai şi oprim că altfel, în ritmul ăsta, o să murim. Am luat o pauză de câteva zile după care, într-o seară, am mers la un prieten care avea ceva “de fumat”.
Stăteam, ascultam muzică şi fumam drogurile. Se auzea muzica electronică, o muzică pe care nu o prea poţi înţelege dacă nu eşti drogat, dar care are un ritm care te ţine, mă concentram eu pe muzică şi brusc încep să apară gânduri, idei. Mintea mea era ca un izvor de cunoaştere. Curgeau răspunsuri la toate întrebările mele despre viaţă. Am zis : “Ăsta e Dumnezeu”. Pentru că eu aşa îl percepeam pe Dumnezeu, ca fiind cunoaştere. Cine iţi poate da răspunsurile toate la viaţa ta dacă nu Dumnezeu?
A day with Jesus
– Într-unul dintre momentele alea în care mă furase muzica asta, în muzica asta care era doar ritm, care nu avusese un cuvânt toată seara, am auzit 4 cuvinte “ A day with Jesus”!
Sufletul meu a explodat! Ăla a fost clickul, trigger-ul. Din clipa aia în mine a fost o continuă stare de efervescenţă, artificii erau în sufletul meu.
Am fugit acasă, m-am pus pe pat cu mâinile întinse şi mă bucuram că a intrat Dumnezeu în viaţa mea, pentru că eu aveam nevoie de ajutor, tânjeam după ajutorul lui Dumnezeu pentru că ştiam că eu singur nu o să reuşesc să ies din mizeria vieţii mele. Mă umplea un sentiment unic care era bucurie-dragoste-lumină-căldură. Pentru mine asta a fost Întoarcerea.
A doua zi m-am trezit ca pe altă lume. Parcă eram aterizat pe pământ. Mă bucuram de tot ce era în jur. Îmi venea să strâng copacii în braţe, mă bucuram uitându-mă la furnici. O bucurie, o apreciere a vieţii. Când mergeam pe stradă pluteam, efectiv pluteam.
Seara următoare eram din nou drogat dar am ştiut că aşa nu mai pot continua. A fost ultima oară când m-am drogat.
Apoi m-am lăsat şi de fumat. Şi de băut.
Cu fumatul a fost o luptă…două zile. După 11 ani de fumat lupta mea a fost 2 zile. 2 zile în care am postit desăvârşit şi m-am rugat. Atât.
Pe mine Dumnezeu m-a scos din Iad
– Pe mine Dumnezeu m-a scos, m-a pescuit din iad, eu umblam prin iad şi Dumnezeu m-a scos din iad.
Este o poveste pe care mulţi nu pot să o creadă, să o înţeleagă. În momentul în care El a păşit în viaţa mea eu am fost sigur că e Dumnezeu. Dumnezeu găseşte cale ca în viaţa fiecăruia să intre aşa cum îl poate înţelege fiecare. Pentru mine Dumnezeu era Cunoaştere şi aşa a venit la mine.
Mie mi-a vorbit Dumnezeu
– Viaţa mea are acum sens. Minunat este să găseşti oameni ca şi tine. Ştii, mie mi-a vorbit Dumnezeu. Şi mă întâlnesc cu alţi oameni cărora şi lor le-a vorbit Dumnezeu. Îţi dai seama? Dumnezeu ăsta care le vorbeşte oamenilor (zâmbeşte larg).
Am ajuns la ortodoxie căutând smerenia
– Până la ortodoxie a fost un drum foarte lung. Am tot căutat. De-abia ajungând la ordodoxie pot să zic că mi-am venit în fire. Am ajuns la ortodoxie pentru că mi-am dorit smerenia. Smerenia e mai mult decât modestie, e o atitudine, o stare sufletească, caracterizată prin simplitate, prin a te vedea pe tine în Adevăr, cât de mic şi neînsemnat eşti. Numai ortodoxia vorbeşte despre smerenie.
Când am ajuns prima oară la Bisericuţă am plâns
Când am ajuns prima oară la Bisericuţă am plâns. Două duminici la rând am plâns. Nu-mi venea să cred ce se întâmplă acolo. Am rămas şocat de dragostea celor de acolo. N-am văzut în viaţa mea aşa ceva. Şi sâmbătă la Bisericuţă fiind, mă uitam în jur şi mă întrebam: ”Cum e posibil aşa ceva? Cum e posibil? Atâta dragoste…”
Eu vin dintr-o lume atât de îngheţată, acolo unde nu mai ştii care sunt valorile adevărate. E doar amărăciune în lumea asta.
Sunt o piatră de poticnire pentru prietenii mei
– Încerc să păstrez legătura cu prietenii mei. Dar adevărul este că sunt acum o piatră de poticnire pentru mulţi. Plus că eu nu mă mai pot adapta la omul acela vechi care am fost. Şi de multe ori sufăr. Eu aş vrea, clar, ca ei să aleagă Viaţa. Aş vrea să mă apropii de ei, printr-o cale pe care să o poată înţelege, aş vrea să pot fi cu ei pentru că îmi sunt dragi.
Puneţi-l pe Dumnezeu la încercare
– Eu cred că asta e calea împlinirii, calea împlinirii în iubire, e rostul vieţii. Fiecare om care nu se simte împlinit în viaţa asta să caute spre Dumnezeu. Dacă schimbarea vieţii mele e reală…(oftează) să pună la încercare. Să pună la încercare, să vadă “Există Dumnezeu ăsta despre care se tot vorbeşte atâta?”.
Preluat din blogul http://prozaisme.blogspot.com